Cartea doamnei Isabela Nedelcu 101 greșeli gramaticale conține în notița numărul trei de la paginile 28-29 regulile standard actuale de pronunție a literei x în cuvinte și exemple pentru aceste reguli. Sursa de inspirație a autoarei este DOOM2 (2005, retipărit în 2010), de unde redau aceste reguli (p. XXXVI) adăugînd exemple suplimentare:
* Pronunțare cu grupul de sunete [ks] în patru situații:
- cînd după x urmează o consoană (excursie, excepție, excelent);
- la sfîrșit de cuvînt (lax, fix, pix, ax);
- la început de cuvînt plus vocală (xilofon, xilograf, xerox);
- uneori, între vocale, fără a exista o regulă (axă, laxativ, taxi).
* Pronunțare cu grupul de sunete [gz] doar:
- uneori, între vocale, fără a exista o regulă (examen, exista, exemplu).
Păi variantele de mai sus nu epuizează toate posibilitățile, nu ? Cum rămîne cu situațiile cînd x urmează unei consoane, ca în numele istorice Xerxes și Artaxerxe ? Pentru a afla răspunsul, mergem și la DOOM (1982) și redăm de acolo (p. XII) regulile de ortoepie a lui x, de asemenea în cuvinte:
* [ks] + consoană, la sfîrșit de cuvînt, la început de cuvînt + vocală și, uneori, între vocale.
* [gz] uneori, între vocale.
Observăm că regulile sînt aceleași, deci nu găsim nici aici un răspuns. Mai rămîne de verificat originea acestor nume. Ele sînt adaptările în grafie latină a numelor grecești pentru mai mulți conducători ai vechiului imperiu Ahemenid. Astfel, vechii greci scriau Ξέρξης (xi, epsilon, ro, xi, eta, sigma) pentru numele Xerxes, prin urmare, ambii x din grafia curentă în limba română se pronunță [ks] în cele două nume. De fapt, grupul de sunete [gz] este o invenție a limbii franceze, netransferată total în limba română, vezi exemplele exiger -- exige, exigeant -- exigent.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu