Ediția
a doua a Dicționarului Explicativ al Limbii Române în versiunea mea din 1998
menționează la pagina 132 cuvîntul canisă
drept un substantiv de gen feminin cu sensul de crescătorie de cîini și
etimologie imediată cuvîntul din limba franceză canice. Cu exact aceeași formă este preluat și în ediția revizuită
a DEX-ului din 2009, conform site-ului www.dexonline.ro.
Un cuvînt inventat pe care, din cercetările proprii, l-am găsit atestat prima
dată în Dicționarul Limbii Romîne Moderne din 1958 la pagina 112, de data
aceasta fără mențiune etimologică (important!). Frecvența de folosire a acestui
cuvînt nu este importantă pentru autorii primei ediții a DOOM din 1982 ce nu-l
menționează, în schimb, autorii ediției a doua a DOOM din 2005 îl precizează la
pagina 116 cu indicația de pronunție cu accentul pe „i”. Este de înțeles că
această invenție poate fi clasificată ca un neologism, așa că l-am căutat în
ediția a III-a a Dicționarului de Neologisme al lui Florin Marcu și Constant
Maneca din 1986 unde nu l-am găsit, în schimb, la pagina 176 am găsit cuvîntul canișă, cu același sens, cu precizarea
că este un termen livresc, deci nu în limbajul cotidian, și în final cu
etimologia imediată cuvîntul din limba franceză „caniche”.
Dacă am găsit acest conflict - două forme de
scriere cu exact același sens și etimologii diferite – mi-am propus să-l
investighez. Acoperindu-le originea în dicționare, ar rămîne etimologia
imediată. Cuvîntul „caniche” – sursă pentru cuvîntul nostru cu șă – desemnează în limba franceză numele
unei rase de cîini cu părul creț cărora le place să se bălăcească în apă, anume
caniș (grafie conform DOOM și DOOM2).
Deci s-a luat un cuvînt franțuzesc ce ni-l furnizase pe caniș și i s-a modificat sensul prin extensie nu la crescătorie de cîini caniș, ci mai mult,
la crescătorie de cîini (se
subînțelege de orice rasă). Pînă aici
nimic deosebit. Caut acum după canice
în dicționarele oficiale franțuzești, TLFI și Dicționarul Academiei Franceze de
la adresa http://www.cnrtl.fr/definition/,
respectiv Larousse de la adresa http://www.larousse.fr/dictionnaires/francais.
Pauză. Cuvîntul nu există ! Este
inexplicabil cum autorii DEX 1998 sau 2009 inventează un cuvînt într-o altă
limbă. Merg la MDA (Micul Dicționar al Academiei în două volume) din 2010 și
găsesc la pagina 286 din primul volum cuvîntul canisă cu
același sens, dar etimologie imediată cuvîntul din limba franceză canise. Simt ceva în neregulă, fiindcă
acest cuvînt s-ar pronunța în franceză cu z,
caniz cu un „i” mai lung, deci ar fi
trebuit să devină în română caniză, după
celebrul filozofie. Merg iarăși la
dicționarele de referință ale francezilor menționate anterior și... pauză !
Nici cuvîntul canise nu există. Autorii dicționarelor de prestigiu inventează cuvinte în altă
limbă, doar din dorința de a nu scrie etimologie
necunoscută pentru acest cuvînt cu s.
Din fericire, cuvîntul canisă este omis
de autorii Dicționarului Etimologic al Limbii Române (volumul al doilea,
C-CIZMĂ, Editura Academiei Române, 2015) ce-l are doar pe caniș.
Cred că folosirea neaoșului crescătorie de cîini este recomandată
pentru o persoană ce ține încă la graiul autentic, sau cel mult a variantei
relativ fundamentate etimologic canișă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu